vineri

Despre nimic, in mai multe feluri




*** Pe cararile surprinzatoare ale vidului. O incursiune in nimic. ***



Astazi, trezita din obscuritatea emisferelor mele, am contactat vizual botul unui gipan care avea o atractie teribila fata de nasul meu. Bineinteles, cu reflexele de diva incaltata in bocanci, am zbughit-o cat de tare m-a tinut strampu’ pana pe trotuar.

Apoi, mi-am dat seama ca ceva nu se pupa cu obisnuitu. M-am mai uitat o data la amorezu meu, care ramasese blocat in intersectie. Buna la aruncatu cu ochiu cum ma stiu, constatai ca gipanu ala venise de nicaieri si nu se ducea niciunde. Tot drumu era blocat si inainte, si inapoi. Treaba asta se intampla undeva pe langa Cotroceni, in Panduri. Well, am zis noh, dubiosenii se intampla la tot pasu’. Chit ca mi se pare mai normal sa vad masini circuland pe linia de tramvai, si ala suierand ca nah, surdu n-are cauciucuri de iarna si-a ramas acolo. Da nu-i bai, la noi e sport national.

Noh bine, mi-am plimbat pasu meu de domnisoara pana la facultate. Ma uit la ghiseul destinat astora care cocheteaza cu masteratu, in special in sesiune si la bere, si ce vaz. Un geam opac, inchis. Ma uit la ceas. No, merge bine, e la program. Dau ture si la celelalte ghisee. Toate opace, baricadate. Ma duc si ma uit la usa. Inchisa ermetic J) Ok, arunc cu dioptria pe o foicica. Vad un anunt: “ Din motive obiective, programul cu publicul se suspenda azi, 15.12.2011. “

Bag la rumegat informatia. Adica bre, fleoscaitele astea, care lucreaza 2 ore pe zi cu publicu, si freaca manganu povestind “Numai iubirea”, au si motive obiective, prin care sa suspende si halea 2 ore??????? E cam a 3-a oara cand trec pragu facultatii, tot asa sa duc sau sa iau o foicica si babetele alea smiorcaite , pe care le culeg de la cafea, mi-o tot baga pe asta cu programu’. Multa munca, 24 ore pt un nume scris pe-o foaie. Adevarul e ca numele meu are 16 litere. Si cu spatii intre ele, e munca de dactilografiat o luna. Juma de litera, norma pe zi. Le trebuie sporuri de vechime si toxicitate. Pai cerneala aia, face ravagii. Iar io n-am de munca L

Eh, pasu meu a mai purces dezamagit si pe drumul de intoarcere. Am luat tramvaiul premiant, din fata de la poli. Locuri nemaifiind, m-am pus lang-o fereastra. Acu n-o sa va plictisesc cu cat de jegoasa era, desi va asteptati la asta J) . Noh, treaba e ca deodata am simtit ceva pe la picioare. In fractiunea aia de secunda, am crezut ca-i vreo baba cu vreo jivina, care sa imi dea limbi, ca doar am bocanci sexy. De-ar fi fost macar…

De fapt si da drept, un boschetar octagenar, isi infipsese fruntea in bocancu meu. Adormise pe scaun. Si-i alunecase devla. S-a trezit mormaind ceva, pe intelesu bagabontiilor lui, si-a saltat capu si-ntr-o clipa l-am vazut prin geam afara, pe linia de-ntors. Daca nu lasa mirosu ala de floare primavaratica si levantica, nici nu realizam c-a fost real. Doar am experienta cu homelessi dormindu-mi in poala , asa ca ma asteptam sa stea mai mult. Ca doar nu i-o fi picat s-altuia capu in metrou, chiar in poalele mele. Si nu eram decat un copil de liceu, grijuliu cu boschetarii. Si-acu mi-aduc aminte cum se prapadeau de ras doi insi in fata mea. Io uitandu-ma la ei, ce dracu sa fac cu capatana din poala mea. Noh, buna educatie m-a facut sa nu-l spoiesc de-asfalt si sa ma mut frumusel, punandu-i devla pe scaun ca pe-un bibelou. Prost educata am mai fost! J))

Si ca sa inchei nimicu de azi… Pasu meu de donsoara m-a purtat pan pe strada unde-mi sade coliba. Numa ce mai aveam trei case de trecut, si-ajungeam la mine-n grota, cand deodata ma trezesc cu-o ceapa zburandu-mi pe langa tample. Ma iubeste si pe mine cineva J 





Un comentariu:

  1. ...ma intreb care este probabilitatea ca posesorul gipanului sa citeasca aceasta postare despre ...nimic , ... curat Seinfield!... :-)

    RăspundețiȘtergere