joi

Prietenii mei, politistii …




     ***  Un post despre pisari nocturne. Sau despre linia erotica 112 ***


     Pentru ca sunt o mizantroapa nenorocita, sau pentru ca m-am nascut in ziua in care Norocul a pierdut la barbut, toate cacariile naturii se rasfrang asupra mea. Alea pe doua picioare care au ca scop in viata futerea si campionatele de flegma pe asfalt. Intr-un cuvant, far’ sa vreau, si cu multa scarba-n suflet, dau mereu cu nasu’ de toate fecalele pamantului. Astazi, s-au imputit chiar la usa mea.


    Noh bine, cu asemenea succes mi-am inceput eu cariera de mizantroapa, inca din tinerete. Carierista ca popa care vrea s-ajunga dumnezeu, am parcurs toti pasii starpirii. Am inceput prin a-ncredinta oamenilor legii, o parte din scursuri. Sau scursurilor, o parte din oamenii legii.


    Apai cum tasta coana cu viteza copy-paste-ului fiecare cuvant care contine litera t, abstracta pe tastatura laptopului meu, auzi deodata un cantec de jale provenind de undeva de prin apropiere.


    Ciulind urechile acului, mi-am dat seama ca nu-i vocea satanei care ma cheama la dansa mereu, ci e chiar boschetarime la usa mea. Asadar nadragii mi s-au umezit toti (cele 20 de perechi) si nu de placere ci de spaima infrangerii bataliei de la Waterloo.


    Asadar  numita a chemat intariri. Ca mai e pana la Craciun, cand are sa-i aduca mosu’ o pereche de muschi si-o sabie de samurache. Apai, nu suntem o baba fake.
Si-au venit intaririle. Adica o alta coana, si-un domn. Asa se presupuneau. I-am intampinat in pijamalele mele de lady careia cica-i arde de somn la ora 1 noaptea. Si-am descoperit impreuna de unde venea jalea lumii. In casa, la etajul unde isi duce traiul capitalist o firma de arhitecti, era o mare petrecere de homelessi. Erau 2, mirosind a varza acra si-a doua oua stricate, care se poponareau pe intuneric intr-o petrecere de plangere lunga. Norocul unuia fu ca l-am recunoscut de la gunoi, caci a facut prezenta dimineata cand imi basculam toate mizeriile concepute la finele anului 2000, si a fost manieros si mi-a ridicat capacu de la pubela. Celalat….dupa cum spunea cineva candva, nu l-ai lasa nici sa iti mangaie cainele. Avea o fata de necrofil cu bucati de funduri moarte-n buzunar.


   Si-astia 2, nu se stie cum, ajunsesera sa stea la cantat si ospat in firma aia cu tehnologie cat sa imi mircuiesc tot neamu, asa, pe-ncredere cica. Pe Seful homelessilor l-au lasat in pace, era de incredere ca l-a intalnit madam la gunoi, si in plus era si descaltat, comod. Celalalt, cu picioru gata de fuga si injurand printre carii ca a dat de belea, fu identificat ca apartinand municipiului Constanta. Dar el se scuza ca e din Galati.

    Politarimea, plictisita si fara sa verifice vre-un act, far’ sa sune la firma sa vada daca colecteaza boschetari, m-au lasat pe mine, mare lady, sa petrec noaptea intr-o astfel de companie selecta. Asadar, eu i-am chemat, ca sa-i opreasca p-aia din cantat. Au facut o treaba buna. Sper ca maine sa fie din nou cald.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu