vineri

Lasa-ma mama la mare, vreau distractie si soare!!!





*** Nu stiu de ce am pus titlul asta. Cred ca protestez. ***



Daca ai citit pana aici, esti contaminat. Vei protesta si tu la randul tau.

Asa…Sa revenim la frustrariile noastre. Vorbeam adineauri cu un amic si m-a inspirat sa scriu postul asta. E despre stiti voi ce. Noi gagici si voi gagicari J)). Da mah, si cum vorbeam io cu amicu, avui o inspiratie buna de povestit pe buda. Serios, un subiect chiar savuros.

Nu se simte dupa miros, dar cu adevarat va va face sa strambati din nas. E despre... (ne)casatorie. Da, chiar asa se cheama. Necasatorie. Chestia aia care se mai poate numi si burlacie. Si o sa vedeti si de ce-i spun necasatorie.

Pam-pam! Da, epoca de glorie a oricarui cimpanzeu sau mamut de pe lumea asta. Dar nu multi au norocul sa intalneasca o gagica cu numele asta. Gloria. Damn it! Lasandu-i pe norocosii care o vor intalni pe Gloria, sa vorbim despre restul frustratilor.

Io baiet mare. Io crescut de mama pe branci. Mama legat sireturile de mic, pana crescut mare. Io facut barbat. Io vazut gagici multe. Io vrut futut. Ele nu. Io vrut iar futut. Ele nu. Io vrut.Ele nu. Io vrut. Ele nu. Io vrut. Eee,.. io avut. Io avut 1. Io avut 2. Io avut 3. ….Io avut 100. Io fericit… Io nefutut. Io nefutut. Io nefutut. Io batran. Io trist. Io nu ma vrea futut. Io batran. Io singur. Io nefutut. Io …

Amicu’ meu, cu tot respectu – nu da, ca-s fata! – imi spunea ca el nu vrea sa se insoare. Si ca i-ar placea sa aibe asa, vreo 3-4 gagici cu care sa faca diverse. De la sex salbatic la umblat prin lume si facut traznai. Si chestia asta ma puse asa pe ganduri. Mah da, de ce o fi nevoie de 3-4 ca sa faci chestii pe care le poti face cu una singura? -  Io nu ma insor!

Ok, guy, nu te insori. Nu se insoara nimeni, sa fie clar. Nimeni, sistez toate casatoriile din lume!!! Nimeni, niciodata nu se va mai casatorii. Gata, o trecem in istorie pe asta. Am scapat de jug. Nu va mai taie nimeni capu. Daca prin absurd am elimina o data gandul casatoriei , adica al vesnicei pasarici, unica, calaul propriei voastre puli. Ce v-ar ramane? Poate o gagica misto, in fata careia v-ati relaxa, cu care ati face toate traznaile din lume. Si sex nebun.

Asadar? Relatia serioasa nu-i de fapt aia in care esti cel mai relaxat? In care nu te gandesti cu stres ca trece timpul. Te bucuri de ceea ce este, fara sa iti pui intrebari daca e ok sau nu e. Dai frau sentimentelor natural, nu te gandesti ca e timpul sa iubesc sau nu e timpul. Fara programare , ca nu suntem la dentist. Si lucrurile capata o stabilitate naturala. Dar noi ce facem? Ne gandim la ce pierdem cate alte mii de pasarici zboara pe langa noi si noi nu prindem niciuna. Cand poate niciuna nu ne va face mai fericiti decat suntem deja, dar nu ne dam seama. Nu acordam nici o sansa de fapt relatiei. Tic-tac, timpul trece, iar eu ma uit cu coada ochiilor la ce ratez. Nu sunt nici aici, dar nici acolo. Nu sunt liber, sunt frustrat. Nu stim ca libertatea ne-o facem singuri. Nu exista nici un jug!

Ma gandeam ca barbatii sunt imaturi. Ca sunt niste mamuti urati si rasfatati. Dar intreaga societate contribuie la asta. Se pune atat de mare presiune pe conduita, incat crestem programati cu un ceas care ticaie pe umeri : trebuie sa te insori, adio tinerete!

Ce tampenie, suntem sclavii unui concept care ar trebui sa ne aduca fericirea. Si-uite asa, o ratam. De aici fratilor, frica voastra patologica! Io n-am sa-mi cer barbatul de nevasta! J))


luni

Ţâţeee!!!!!



***  J ***



Sunteti atenti. E bine, pentru ca n-am sa va vorbesc despre ţâţe.
.
.
.
Am lasat un spatiu pentru cei care vor sa paraseasca pagina :)))))))
Voi astia 2-3, oameni seriosi, care ati mai ramas pe aici, hai sa va zic care e treaba.

Vreau sa fac o petitie. Din aia cu care se sterge lumea la fund. Sau in care isi impaturesc sandvisurile functionarii publici. Sau pe care mazgalesti cu pixu sa vezi daca mai are pasta. In fine, ati inteles ideea. Buna de luat in seama, ca slujba de  craciun. Sa nu furi, sa nu injuri, sa nu bei, stiti voi…

Eh, si in nevoia asta acuta de a-mi exprima nemultumirea, n-am sa tin cont de ce funduri paroase o sa-mi onoreze cererea. Asa ca, militez pentru  …

Mi-e rusine sa va spun. Pentru... higiena. Si cand zic higiena, ma refer de fapt la sanatate. Si cand ma gandesc la astea doua, ma gandesc ca sunt obligata zilnic sa apas pe butonasul verde, sa se deschida portile raiului, ca sa pasim in prea sfantul metrou. Si in prea cucernicul ratb, sa nu-l bata eclipsa.

Si uite asa ma spurc zilnic in duhoarea altora, desi nu ma obliga nimeni sa merg cu metrou sau sa circul cu ratb-ul, dar nici nu-mi baga nimeni moca bani in buzunar, ca sa-mi cumpar o caruta. Asa ca, pentru un transport sigur si civilizat, sansa mea-i sa ma marit cu-n taximetrist. Numa ca si ala vrea bani.

Noh, ati zice voi ca altii, ca oricum te tii de bari, si-uite-asa te spurci cu totu’. Nu, bre. Io nu ma tin de bari, decat cand vreie muschiu meu. Nu ma obliga nimeni. Dar ca sa intru in metrou, is obligata sa apas dracia aia. Si numai io stiu de cate ori am vazut cate-un boschetar cu jegu cat groapa marianelor sub unghii, care-si baga deştu’ tocmai scormonit din fund, direct in butonasu verde.  

Nu cred ca is singura care-si baga nasu-n gat si-si astupa narile, cand pretenii si semenii nostri miros ca scosi din cur. Ma rog, unii miros ca scosi din cur intr-un rahat cu viermi. Nah, ca va fac si pofta pentru masa de craciun, ca vine acusi.

Ce vreau eu is urmatoarele. Sa se faca lucrurile cu cap. Si cand zic cap, ma refer la ala-nfipt in gat. Adica in zona aia unde is amigdalele si beregata. Aluia-i zic cap. Ca-nauntru lui, ar trebui sa fie, din cate am invatat io la biologie printr-a 6-a, o chestie mica, mica, mititica…numita cerebel. La ala fac eu tot apelu asta. So, ce vreau eu de la tine, draga cerebel.

Scrisoare deschisa, catre domnul cerebel:

“ Stimate coi. Pardon, cerebel. Scuze, te confundasem cu fractu’. Asa, dupa cum spuneam… Ma adresez mariei voastre, in speranta ca veti face lumina. Nu la mine in beci, ci acolo, la dvs. sub bradu de craciun. Sau chestia aia de-i zice cortex.

Vreau sa va anut, ca ceva neuroni si-au facut de cap. Din aia putinii, ramasi dupa pensionare si care au supravietuit cutremurului din clasa a 2-a. Atunci cand s-a scurtcircuitat sistemu’, cu aparitia nenorocitei aleia de tabla inmultirii. Astia care-au ramas, is pe muchie sa-si piarda slujba. Adica stiu si io, ie criza, si cui-i mai arde sa munceasca, cand bani nu sunt. Dar draga cerebel, exista solutii.
Mai bune decat alea luate de-ai tai. Sa bagi un deget intr-un fund mobil, nu-i o solutie pentru economisirea energiei electrice. Puteau sa se deschida ale naibii usii, macar asa, pe sistemu una da si una ba, dar fara vreo gaoaza de impuns.

 Si mai ie-o varianta. Afurisitele alea de scari rulante, care huruie de parca-ar fi tzunamiu ala de-a lovit Alaska-n ’58, ar putea fi reduse la tacere, macar pentru o vreme, cu ajutorul unor senzori, care se mai practica. Mai rar si pe la noi. Ca la unele statii, ai impresia ca a lucrat cineva cu-n neuron in plus. Escrocheala pă faţă, zic io - madam. Si-uite-asa, draga cerebel, nu e nevoie sa mai scumpesti dracu biletele alea in fiecare luna, ca omu’ oricum da banii pe boala, ca doar ti-a bagat degetul in gaoaza aia mica si verde, atata vreme.

Asa ca drage si scump prieten, cerebel, mai bine ti-ai aduna echipa, adica pe amandoi betivii aia de neuroni, si-ai cauta sa economisesti trasu apei la veceu. Nu de alta, dar pute la fel de rau si ceea ce faci tu acilea.

Cu prea stima, draga coi ”



vineri

Despre nimic, in mai multe feluri




*** Pe cararile surprinzatoare ale vidului. O incursiune in nimic. ***



Astazi, trezita din obscuritatea emisferelor mele, am contactat vizual botul unui gipan care avea o atractie teribila fata de nasul meu. Bineinteles, cu reflexele de diva incaltata in bocanci, am zbughit-o cat de tare m-a tinut strampu’ pana pe trotuar.

Apoi, mi-am dat seama ca ceva nu se pupa cu obisnuitu. M-am mai uitat o data la amorezu meu, care ramasese blocat in intersectie. Buna la aruncatu cu ochiu cum ma stiu, constatai ca gipanu ala venise de nicaieri si nu se ducea niciunde. Tot drumu era blocat si inainte, si inapoi. Treaba asta se intampla undeva pe langa Cotroceni, in Panduri. Well, am zis noh, dubiosenii se intampla la tot pasu’. Chit ca mi se pare mai normal sa vad masini circuland pe linia de tramvai, si ala suierand ca nah, surdu n-are cauciucuri de iarna si-a ramas acolo. Da nu-i bai, la noi e sport national.

Noh bine, mi-am plimbat pasu meu de domnisoara pana la facultate. Ma uit la ghiseul destinat astora care cocheteaza cu masteratu, in special in sesiune si la bere, si ce vaz. Un geam opac, inchis. Ma uit la ceas. No, merge bine, e la program. Dau ture si la celelalte ghisee. Toate opace, baricadate. Ma duc si ma uit la usa. Inchisa ermetic J) Ok, arunc cu dioptria pe o foicica. Vad un anunt: “ Din motive obiective, programul cu publicul se suspenda azi, 15.12.2011. “

Bag la rumegat informatia. Adica bre, fleoscaitele astea, care lucreaza 2 ore pe zi cu publicu, si freaca manganu povestind “Numai iubirea”, au si motive obiective, prin care sa suspende si halea 2 ore??????? E cam a 3-a oara cand trec pragu facultatii, tot asa sa duc sau sa iau o foicica si babetele alea smiorcaite , pe care le culeg de la cafea, mi-o tot baga pe asta cu programu’. Multa munca, 24 ore pt un nume scris pe-o foaie. Adevarul e ca numele meu are 16 litere. Si cu spatii intre ele, e munca de dactilografiat o luna. Juma de litera, norma pe zi. Le trebuie sporuri de vechime si toxicitate. Pai cerneala aia, face ravagii. Iar io n-am de munca L

Eh, pasu meu a mai purces dezamagit si pe drumul de intoarcere. Am luat tramvaiul premiant, din fata de la poli. Locuri nemaifiind, m-am pus lang-o fereastra. Acu n-o sa va plictisesc cu cat de jegoasa era, desi va asteptati la asta J) . Noh, treaba e ca deodata am simtit ceva pe la picioare. In fractiunea aia de secunda, am crezut ca-i vreo baba cu vreo jivina, care sa imi dea limbi, ca doar am bocanci sexy. De-ar fi fost macar…

De fapt si da drept, un boschetar octagenar, isi infipsese fruntea in bocancu meu. Adormise pe scaun. Si-i alunecase devla. S-a trezit mormaind ceva, pe intelesu bagabontiilor lui, si-a saltat capu si-ntr-o clipa l-am vazut prin geam afara, pe linia de-ntors. Daca nu lasa mirosu ala de floare primavaratica si levantica, nici nu realizam c-a fost real. Doar am experienta cu homelessi dormindu-mi in poala , asa ca ma asteptam sa stea mai mult. Ca doar nu i-o fi picat s-altuia capu in metrou, chiar in poalele mele. Si nu eram decat un copil de liceu, grijuliu cu boschetarii. Si-acu mi-aduc aminte cum se prapadeau de ras doi insi in fata mea. Io uitandu-ma la ei, ce dracu sa fac cu capatana din poala mea. Noh, buna educatie m-a facut sa nu-l spoiesc de-asfalt si sa ma mut frumusel, punandu-i devla pe scaun ca pe-un bibelou. Prost educata am mai fost! J))

Si ca sa inchei nimicu de azi… Pasu meu de donsoara m-a purtat pan pe strada unde-mi sade coliba. Numa ce mai aveam trei case de trecut, si-ajungeam la mine-n grota, cand deodata ma trezesc cu-o ceapa zburandu-mi pe langa tample. Ma iubeste si pe mine cineva J 





marți

Ginecologu’ frate cu popa





*** Sutana popei, secretul de baza al ginecologiei ***


Azi dimineata madam fu programata la doctor. Cu parul rasfirat si cojoacele atarnande coboara grabita din taxi. E ora 9 si 5 minute, iar noi suntem o coana punctuala.

Deschid usa de la clinica cu pricina si ma indrept catre receptie. Nimeni. Nu-i bai, coana are timp sa-si procure o freza decenta.

Dupa procurarea frezei, ma uit peste barul de la receptie. Parca se iveste un smoc de par blond. Incerc sa ma 
extind cu vreo 5 centimetri stoarse din varfuri, si ma uit peste bar. Caut sa vad sursa de provenienta a smocului. O gagica dormea linistita cu fruntea infipta in tastatura. Asadar paru izvora lin dintr-un cap conectat la pc. Ma intreb daca isi bagase si vreun deget pe post de usb. J)

Noh, si cum asta nu se mai trezea, am bagat vreo 3 buna-dimineti la rand, pe cea din urma, pe-o octava demna de opera nationala . A sarit ghemotocu nostru blond din scaun, ca resuscitata, cu o poveste despre cum n-a dormit ea azinoaptea, peste care am rugat-o sa treaca.

Si uite-asa cu chiu cu vai am ajuns pana sus la doctorul meu, consilier psihologic si duhovnic. Nenea asta, simpatic din fire, pana sa-i vorbesti de cele sfinte, nu parea cu creierul lasat acasa. Noh, dintr-un cuvant in altu, omu a priceput ideea. Io si credinta, ca pietarii cu dintii in gura. Demult…pierduta.

Asadar, ovarele mele au ramas neatinse. De subiect. Omul nostru, inflacarat tot, scuipa numa vorbe de duh. Apai, madam, un suflet ratacit nu poate fi tratata decat dupa curatire, altfel munca lui ar fi inutila. Mi-a prescris si-un tratament, care nu se ia decat cu spovedania ce trebuie sa o am la manastirea Radu Voda. Mi-a mai spus si ca popa se alege dupa  atractie. Nu trebuie sa ma duc decat sa spun ca-s un biet suflet ratacit. Si ma rezolva. Mi-am spus: e clar. Astia-is pe mana. Medicamentele sunt scumpe in ziua de azi, nah o avea popa pula magica si poate-asa ma scapa doctoru de tratament. Asta o fi baza medicinei moderne J)

 Eh dar gandurile m-au purtat  mai departe. Astuia poate chiar ii plutesc neuronii prin mir, si-i canta pasarelele colinde. Ma intrebam atunci ce ascunde sub halatul alb de doctor?  Sa aiba doar niste boxeri cu inscriptia “I love Jesus”? Sau ascunde timid, o sutana frumoasa, dintr-o stofa neagra, lucioasa? Dar ce i-o fi luat 16 ani, sa treaca prin toate specializarile alea, cand putea sa-si urmeze cursul firesc de hirotonisire?

Bjjjjjjtttt. Si deodata m-am trezit. Dar..avorturile, cine le face? Momentul ala glorios, in care stiinta palmuieste lasciv religia la fundulet? Si gandurile mele au zburat departe…

Mi-l inchipuiam pe asta ducandu-se acasa. Casa lui mare, incapatoare, cu o gradina interioara. Acolo, o plantatie frumoasa de embrioni. O multime de bebelusi crasnind din toate directiile. 
Taticul a ajuns acasa.



joi

Ma angajez!



*** Da, dupa cum scrie mai sus, ma angajez! In : salvarea tuturor specimenelor de smilodon fatalis , crearea eficienta a unei stari de permanent anger management, stabilirea contactului de pumn-fata cu toate exemplare de homo erectus, contactarea tuturor fortelor aliniate J) , depasirea oricarei bariere genunchi-coaie si, nu in ultimul rand, inchiderea cailor respiratorii persoanelor aflate in risc de acutus discordia. Totul pentru patrie! De ce iubesc Romania? ***

Pentru ca probabilitatea este mai mare sa salvez de la disparitie specii precum smilodonii sau gliptodonii care n-au mai fost vazuti de peste 10.000 de ani, decat sa ma angajez intr-un job decent, am decis sa imi fac propria afacere de crestat viermi.


Asa ca, toate speciile parazite sa apeleze la mine! Nu ca ar fi greu. Am o intreaga istorie cu existenta procariotelor. Sunteti pe maini bune.


Din invatamintele ilustrei:


Dupa o alta zi in care scatofilia si-a redobandit titlul de “cea mai buna descoperire a secolului XXI” ,  am decis ca cea mai mare cantitate de feromoni o contine rahatul.. Pardon, cacatul. Am reminescente din copilaria mea sanatoasa, imbuibata de politeturi si educatie riguroasa. Asadar, cacatul, arma suprema impotriva nefericirii, leacul cel mai de pret al epocii moderne, merita atentia cercetatorilor de gauri negre din Helvetia. Mai ales ca diferenta cromatica nu este mare, iar costurile sunt mai mici.


Sper cu tarie ca manualele de filosofie sa se revizuiasca,  iar capitolul I sa nu se mai denumeasca “Ce este omul?” Ci “Omul si cacatul – un factor de simbioza”.


De ce scatofili?


Pentru ca omul, slab si plictisit de propria-i prostie, nu se poate lasa antrenat decat de ungerea cu rahat. Maro, lipicios si urat mirositor. Nu vorbe bune, nu mangaieri, nu dragoste. Lucrurile astea, nu sunt motivante. Pe cand primirea unui rahatel suculent fix intre mandibula si cerul gurii, ii alerteaza intregi neuronii, chiar si pe cei scaldati in sperma care le-a invadat cortexul.


Omul, maestrul scatofil, devine plin de dragoste si de pasiune dupa ce se infrupta din puterile afrodisiace ale handelului, prinzand puteri magice. Invie din morti precum Lazar si aduce cu sine forte demult ingropate in lenea lui porceasca.


Si cand zic omul, ma refer in speta la exemplarele masculine ale specie, primitorul de rahat si iubitorul de duhoare. Ca o buna coabitare, femeia trebuie sa cultive rahatul, sa-l aplice de sus, barbatului iubit. Si vor trai fericiti, in pace si armonie.


Principiul scatofilic nu se utilizeaza numai in relatiile de cuplu, ci pur si simplu in interactiunile umane. Rahatul, fecala cea mai de pret din univers, aducatorul de pace in lume, va fi utilizat in conformitate cu coabitarea dintre sexe, atat in relatiile publice, la banca, posta sau printre cunostiinte.


Asadar, sa traim in duhoare, in fecale si rautati, pentru a dobandi fericirea mult ravnita. Va doresc, o viata puturoasa! J))








sâmbătă

Incendiu pe strada Franceza






*** Sau… cum altfel sa te incazesti, daca nu dandu-ti foc ***


Dupa multe cugetari, madam a convenit sa iasa din casa. Si nu oriunde, ci pe centru historic al Bucurestiului. Mai exact la Historia. Pe strada sfantul pulii.

Intra coana pe usa, si deodata observa ca ceva nu-i da drumul la mana. Ofuscata, se intoarce incruntata catre usa. O vede frumusel inchisa, nimeni in cale, si totusi, de mana ei tragea ceva. Mda, uitasem ca am un mare lipici si la clante. Dau sa o pun la loc. Nu intra. Ziceai ca nu de la usa aia provine. Stau 2 secunde sa ma gandesc: bah, alte usi am mai inchis azi? Apoi ma uit la usa. Chiar lipsea clanta de acolo. O alta clanta, parca straina, zacea in palma mea. Tu-i largirea gaurii! Ma uit in stanga si dreapta. Cativa tipi ma scrutau cu privirile. Nu vazusera ce comoara ascund in palme si nu-mi intelegeau afectiunea pentru usa. Toate cerurile erau invocate sa sodomizeze intreaga populatie cu furtuni de puli nervoase.

Apai… trei secunde mi-a trecut prin minte sa o bag in buzunar si sa-mi continui drumu. Sau sa o arunc in laturi. Sau sa o pun pe tejghea la bar. La naiba, mai incerc o data, cu viteza luminii. Tocmai se apropiau niste clienti. Ok, o var rapid in tip ce, cineva, pe partea cealalta a usii, rasucea clanta surata. Cu viteza arcului de triumph, am fugit si eu sus, la etaj, unde ma astepta gasca.

Si-uite asa am scapat si de povara clantii. La iesire, doar am schimbat cateva priviri. In schimb, norocul m-a lovit din nou. Abia ce-am iesit si vad un mare foc izbucnind din mansarda cladirii de pe strada franceza. Apai norocul ce mi-a fost e ca nu m-a lovit masina pompierilor. Va dati seama, era cat pe-aci. Un val negru de fum ne imbaia narile, iar eu nu imi mai puteam lua ochii de pe foc. A iesit biata boschetarime, cu puradei cu tot, din mansarda cu pricina. De cald ce le-a fost. Si toata tristetea s-a dus, cand prietena mea m-a trezit intr-un hohot de ras. Ochii mei, inflacarati, scrutau de sus pana jos, un pompier ce isi facea treaba exact langa mine. Ma uitam insistent la oala de pe capul lui, care-l facea asa de sexy, gandindu-ma ce ciorba buna as face-n ea. Ce ciorba a la grec, a la roman, bai! O mare delicatete. Nu pot sa zic ca m-am uitat doar la atat, dar fie.

Focul se extindea, boschetarimea plangea, iar pompierasilor alora sexy, parca tot mai a lene le venea. Au venit vreo trei-patru masini dinastea incarcate de sexosenii, la intervale de cate 5 minute. Iar focul napadea. Eu ma simteam ca la o prezentare de garderoba pompiericeasca, pe niste manechine jolidon J . Una cu atmosfera incinsa. Privata.  Nu cred ca vreau ca mama sa afle mai mult. Se numara printre cei doi cititori, alaturi de soru-mea. 

joi

Prietenii mei, politistii …




     ***  Un post despre pisari nocturne. Sau despre linia erotica 112 ***


     Pentru ca sunt o mizantroapa nenorocita, sau pentru ca m-am nascut in ziua in care Norocul a pierdut la barbut, toate cacariile naturii se rasfrang asupra mea. Alea pe doua picioare care au ca scop in viata futerea si campionatele de flegma pe asfalt. Intr-un cuvant, far’ sa vreau, si cu multa scarba-n suflet, dau mereu cu nasu’ de toate fecalele pamantului. Astazi, s-au imputit chiar la usa mea.


    Noh bine, cu asemenea succes mi-am inceput eu cariera de mizantroapa, inca din tinerete. Carierista ca popa care vrea s-ajunga dumnezeu, am parcurs toti pasii starpirii. Am inceput prin a-ncredinta oamenilor legii, o parte din scursuri. Sau scursurilor, o parte din oamenii legii.


    Apai cum tasta coana cu viteza copy-paste-ului fiecare cuvant care contine litera t, abstracta pe tastatura laptopului meu, auzi deodata un cantec de jale provenind de undeva de prin apropiere.


    Ciulind urechile acului, mi-am dat seama ca nu-i vocea satanei care ma cheama la dansa mereu, ci e chiar boschetarime la usa mea. Asadar nadragii mi s-au umezit toti (cele 20 de perechi) si nu de placere ci de spaima infrangerii bataliei de la Waterloo.


    Asadar  numita a chemat intariri. Ca mai e pana la Craciun, cand are sa-i aduca mosu’ o pereche de muschi si-o sabie de samurache. Apai, nu suntem o baba fake.
Si-au venit intaririle. Adica o alta coana, si-un domn. Asa se presupuneau. I-am intampinat in pijamalele mele de lady careia cica-i arde de somn la ora 1 noaptea. Si-am descoperit impreuna de unde venea jalea lumii. In casa, la etajul unde isi duce traiul capitalist o firma de arhitecti, era o mare petrecere de homelessi. Erau 2, mirosind a varza acra si-a doua oua stricate, care se poponareau pe intuneric intr-o petrecere de plangere lunga. Norocul unuia fu ca l-am recunoscut de la gunoi, caci a facut prezenta dimineata cand imi basculam toate mizeriile concepute la finele anului 2000, si a fost manieros si mi-a ridicat capacu de la pubela. Celalat….dupa cum spunea cineva candva, nu l-ai lasa nici sa iti mangaie cainele. Avea o fata de necrofil cu bucati de funduri moarte-n buzunar.


   Si-astia 2, nu se stie cum, ajunsesera sa stea la cantat si ospat in firma aia cu tehnologie cat sa imi mircuiesc tot neamu, asa, pe-ncredere cica. Pe Seful homelessilor l-au lasat in pace, era de incredere ca l-a intalnit madam la gunoi, si in plus era si descaltat, comod. Celalalt, cu picioru gata de fuga si injurand printre carii ca a dat de belea, fu identificat ca apartinand municipiului Constanta. Dar el se scuza ca e din Galati.

    Politarimea, plictisita si fara sa verifice vre-un act, far’ sa sune la firma sa vada daca colecteaza boschetari, m-au lasat pe mine, mare lady, sa petrec noaptea intr-o astfel de companie selecta. Asadar, eu i-am chemat, ca sa-i opreasca p-aia din cantat. Au facut o treaba buna. Sper ca maine sa fie din nou cald.






duminică

Mitul bidinelii



***  Ghid de utilizare si functionare al bidinelii ***

Bidineaua este un instrument al muncii. Nu trebuie sa fii un intelectual ca sa o folosesti, asadar bidineaua este la indemana oricui. Bidineaua nu tine cont de clase sociale. Bidineaua nu tine cont de sexe. Bidineaua este oportunista. Are spirit afacerist si mari ambitii. Bidineaua este usor de folosit, dar greu de stapanit. Bidineaua este de mai multe feluri, in functie de marime, grosime si culoare.
Bidineaua este gingasa si draguta, exact ca un mugure. Infloreste atunci cand este ingrijita. Bidineaua sufera. Bidineaua iubeste. Bidineaua sangereaza.

Ultima parte este usor utopica, doar asa, pentru ca sunt eu o coana visatoare :))
Asadar, ce este in realitate, bidineaua?
Bidineaua guverneaza orice minte masculina. Ati ghicit, aici era secretul. Mitul bidinealii, sau mitul pulii.
Avem puli, avem di toati! Nu ne mai trebe nici creiere, nici maniere, nici frumusete. Avem ditamai bidineaua si cu ea zugravim orice gagica. Noh, cam asta-i principiul boului-de-rand. Boul-de-rand, nu este nicidecum o specie aparte, ea intalnindu-se cel mai frecvent in zilele noastre. Boul-de-rand, spre deosebire de magar-tipic sau gorila-juvenila, poate capata diferite aspecte. La prima vedere poate parea vecinul cumsecade care iti cara plasele, tanarul absolvent de filosofie, care-ti recita poezii sub clar de luna, sau sfantul parinte la care s-a spovedit si strabunica-ta.


Asadar, boul-de-rand este mult mai fatarnic si de aceea mitul pulii este mult mai greu de depistat decat la magarul-tipic si gorila juvenila.
PULA – cu diferitele ei dimensiuni si colorituri, supranumita si zeita penetrarii, coordonatoarea universului si dusmanul cel mai infocat al iubirii, n-are decat un singur scop: futerea. De aici, porneste si mitul pulii.


Mitul pulii, se refera in special la tipul penetrarii in functie de dimensiunea bidinelii. Daca esti fericitul castigator al loteriei pulilor, poti avea o ditamai bidineaua. Daca n-ai avut insa o zi extrem de norocoasa, te-ai nascut la inceput de saptamana, cand lumea este deja obosita dupa bairamul din weekend, s-ar putea sa ai o puta medie. Eh, daca insa te-ai nascut intr-o zi de 13 , sau martea cand sunt 3 ceasuri rele, esti nefericitul castigator al celei mai jenante puli. Puta mica, mititica...


Sa le luam pe rand:


Puta mica, mititica...Supranumita si bidinelusa. Este foarte usor de depistat. In general, se regaseste la persoanele foarte inteligente si pline de sarcasm. Ei stiu foarte bine, ca doar folosindu-se de creier, pot ajunge si sa-si vare snuruletu intr-o pasarica. Dar nu va faceti iluzii, putele mici, sunt cele mai pretentioase. O puta mica, niciodata nu va dori o penetrare oarecare. Ea trebuie sa isi demonstreze virilitatea. Asadar, o puta mica va fi regasita intotdeauna in preajma celor mai mari bunaciuni, in salile de prezentare a marilor case de moda sau in vecinatati hollywoodiene. Si inca o chestie...putisoarele, vor fi intotdeauna cele mai bogate dintre pute. Raportul se va face intotdeauna cu contul bancar.


Puta medie. Bidineaua semiversata. Cea mai fericita dintre puli. Pula autentica, lenesa si futacioasa. Pula medie nu e mofturoasa. Ea stie ca desi nu-i o mare pula, nimeni nu are ce sa-i reproseze. Complexele fiind prea mici, ambitia este la fel. O puta medie, futacioasa, niciodata nu va capata functii inalte. Sau nu prin munca. Poate avansa oricand in cariera cuplandu-se cu nevasta sefului pentru a obtine niste sporuri, cu patroana octagenara si cu fiicele cele urate ale vreunui mare magnat. Puta medie, este cea mai periculoasa dintre puli. Ea niciodata nu va fi satula, de aici relatiile conjugale fiind in general excluse. O puta medie o poti pastra langa tine doar demonstrandu-i ca nu-i suficient de medie : )))


Puta mare. Zisa si ditamai bidineaua. Ea este cea mai vanitoasa pula. Merge tantosa pe strada, urla-n gura mare ca ea e cea mai tare. Cand de fapt ea e cea mai confuza dintre puli. Cea mai trista, cea mai oropsita pula. Ea poarta in adancuri secretul pulii mari. Cea mai trista pula...


Povestea trista a pulii celei mari:


Era o zi de sambata. Intr-o orgie pe cinste, mama Pasarica si tatal Pula s-au impreunat. Rupti de beti si fara pic de constiinta, au respins orice fel de mijloc anticonceptional. De aici, dupa 6 luni, s-a nascut prematur, un bebelus numit Cea-mai-mare-pula. In copilarie, mama Pasarica si tatal Pula l-au rasfatat si iubit indeajuns. Tristetea pulii celei mari a inceput abia din adolescenta. Atunci cand fiul pula a descoperit pentru prima data pornografia. Vazand promovarea pulii celei mari, si-a calauzit sperantele si visele pe drumul celor mai mari orgii. Visa ca atunci cand va intalni prima pasarica, sa faca cele mai mari perversiuni pe care le vizionase in filme porno, primite in dar de la parintii lui. Avea sa aibe un destin plin de orgasme si ejaculari. Avea sa fie in lumina celor mai vestite puli. Visul insa i-a fost zdruncinat, in prima noapte de patima, in noaptea dezvirginarii lui. Atunci a realizat ca pula lui prea mare, nu va gasi niciodata un vagin atat de lung si incapator, incat sa-i primeasca intreaga pula inauntru. A umblat pe la bordeluri inalte, cautand mereu vaginul potrivit. Dupa ce a devastat cateva utere si ovare, a renuntat sa mai cauzeze suferinta. Merge mereu aratandu-se mandru si increzator si mascheaza in continuare trista sa poveste, povestea celei mai insuportabile insatisfactii, povestea trista a tanarului Pula-Mare. Undeva in adancurile sale, inca mai spera sa-si gaseasca taramul mult visat al marilor sale orgasme. Acesta este secretul pulii celei mari ”


Mitul bidinelii, ne invata asadar despre trista soarta a celei mai dorite puli. Despre universul pulilor. Despre loteria cea inselatoare. Despre boul-de-rand, care indiferent de marimea bidinelii, isi coordoneaza viata dupa doleantele acesteia. Despre noi, ca sateliti pe orbita pulelor : )))

marți

Cosmarurile porno




*** Nu pot sa zic decat ca imi doresc sa nu citeasca mama si viitorii mei copii, postul asta ***

Zilele astea am fost bantuita de cele mai crunte cosmaruri porno. In general am tot felul de vise ciudate, care mai de care, mai incarcate de substraturi, dar astea le-au intrecut pe toate. :))

Recunosc, am trecut peste visele horror in care ma alergau caini, zombie sau fantome. Chiar am avut cosmaruri cu persoane apropiate la un moment dat. Noh bine, au trecut toate. Ma gandeam ca am eu un psihic sensibil, si daca vad un film horror cu zombie timp de o saptamana dau lupte cu ei prin vise. Si mereu castig, ha! – (acu ca sa ma si laud cu ocazia asta) Dar sa am vise erotice/cosmaruri porno, cu dubiosi pe care nu i-as….nici daca ar sfarsi ultimul vibrator din lume…nu credeam sa am vreodata :))

Se facea frumos ca eu eram inca terorizata de pudoarea mamei, asa ca inca nu strigam pula in gura mare. Deci eram cochila inocenta si naiva. Noh, nu stiu cum ajung eu in casa a doi gemeni , fata si baiat, la care trebuia sa raman peste noapte. Eh si ma trezesc la un momendat ca astia doi, cochii perversi, incep o discutie despre cum si-o trag intre ei. Si ma miram eu in visu asta, scarbindu-ma usor, ca frate si sora, faceau pornaciuni din astea. Cand deodata, gagica imi propune sa facem un menaj a trois. Mie parca imi taiase mutu limba, ca nu ziceam nici da, nici ba. Cert e ca m-am trezit cu mana luata si bagata in pantalonii aluia. Iisuse Hristoase, acolo zaceau 2 bidinele, de m-au marcat timp de 2 zile dupa trezirea din vis. Apai, sa va explic. Imaginatia mea functioneaza asa: daca cineva mi-ar spune ca exista o fiinta umana cu 2 falusuri, mintea mea le-ar dispune una sub alta. Nu stiu de ce…sau poate au o legatura cu pornaciunile vazute. Partea ciudata a visului asta e ca obectele muncii lui, erau like a peace man! Adica in V. Noh, in vis treaba asta m-a socat. Iar gagica mi-a explicat frumos, ca una este pentru ea (mi se parea correct, daca baiatu avea doua…de ce sa nu-i dea si sora-sii una? ) si imi face un training despre ce si cum ar merge treaba. Partea proasta a visului este ca mi-am tras-o cu mutantii aia, desi va jur pe toata ortodoximea ca n-am fantezii din astea. :))

N-as avea nici o rusine sa recunosc daca mi-as dori o astfel de creatura, facuta pe comanda in laborator, ca doar toata lumea are fantezii. Nu e femeie care sa nu viseze in secret sa si-o traga cu doi deodata, sau barbat care sa nu fi experimentat deja cu doua :))

Noh, treaba e ca visele astea erotice, care ar trebui poate? sa-mi fericeasca noaptea, ma ingrozesc ca dracu. Pur si simplu am visat cele mai urate creaturi din lista mea de cunostiinte, ca ma fericeau de nu mai stiam de mine. Cand ma trezeam, imi venea sa borasc. De la pitici porno pana la negri blanosi si alte maimutareli. Inca n-am avut cosmaruri zoofilice. Slava domnului, macar atat!

Visele astea ar spune despre mine ca sunt nefe de ultima generatie, dar asta ar insemna sa sufar de nimfomanie acuta, ceea ce nu cred ca e cazul.  So...ce e de facut? Vreau sa imi salvez somnul de pornaciuni, dar nu-l luati ca pe un apel la futere. :)) Vreau si eu sa visez pajisti intinse, cu flori, ponei roz si alte minunatii. Bine, bine, sau macar o executie in piata galati, muhahaha!!! :))

luni

Republika del sol









*** In lumea gagicilor minore si a bostorogilor perversi ***


Moama, nu stiu ce cale indaratnica m-a adus, ca am poposit usor, usor, pe meleagurile virginitatii mele. Adica la mama acasa. Si cum coana nu mai fuse de vreun an jumate, a holbat ochii numa la schimbosenii.
Purtata de valul uimirii, pe bulevard, cu gatu sucit la 90 de grade, am regretat enorm ca n-aveam un carnetel la mine sa notez degraba schimbarile masive care se pot petrece in orasul pasului scurt si al scuipatului de la un capat pana la celalalt. Noh, in astfel de orase in care de regula nu se intampla nimic, mirarea ce mi-a fost e ca nu numai peisajele naturaliste au fost betonate indeajuns, dar si creierele oamenilor au fost scurtate pe de-a-ntregul. :))

Cum mergea coana cu gentuta pe umar si visatoare, privind bancile pe care s-a pupat intaia oara, noh, aude un claxon care pare ca-i fusese adresat :)) Intorcand capu, vazui un mertan negru, cu geamurile fumurii, lasandu-si usor unul pentru a-si face aparatia misteriosul personaj. Asteptam curioasa, carui mare gagicar spurcat sa-i intorc un cap si-o vorba, ca e plina republika de astfel de manelosenii.

 Noh, uimirea fuse de medalie. Pai amazoana incordata, asteptand sa scuipe foc, a sfarsit intr-o mare de rasete, ce rasunau pe intregul pod impreuna cu sughitul sau babalicesc. Cine-mi aparu intr-o umire? Apai maica, la noi in oras, nici cersetorii nu mai sunt ce-au fost vreodata. Tiganciile acu nu iti mai ghicesc pe strada scaldandu-si talpa lor goala in scuipatul prea scumpului lor sot, acu, plimba fundu cu mertanu, si ca niste doamne, te indeamna frumos, hai gagico sa-ti ghicesc, si nici nu te opresc din drum, mertanu se tine scai dupa tine, atata timp cat platesti. :))
Si-asta fu doar inceputu. Pe centru, il recunosti pe bunicul colegului de banca, care tot acadele vrea sa iti ofere, intr-o  privire duioasa, de hai ca mi-am luat pensia, muscandu-si senzual buzele lui incretite : ))   
Mai mergi putin si vezi statuia hippiotului –cocalar care isi arata abdomenul lui homosexual, privesti cu regret ca asfaltul care ti-a gaurit candva capul lasandu-te cu traumatisme, a fost inlocuit cu bolovani aparte, pe care te bucuri ca inca nu i-ai cunoscut mai indeaproape.
Mai mergi putin si privesti poarta marelui tau liceu, unde candva te astepta gagicu cu flori si un zambet idiot, care acum este un mare santier, exact ca si exul. Dupa colt, unde candva era Gladiola, locul de veci al chiulangiilor, iubita grota a tuturor eleviilor, acu e nu stiu ce pub simandicos, in care cred ca acu se ascund profesorii :))

Mi-e teama ce o sa mai apara peste alti 2-3 ani. Asa cum peste fosta mea scoala generala a mai crescut un etaj, iar gradinita de peste drum este loc de formare pentru adulti, parcul s-a facut mall, iar nucul cel batran - autostrada, poate candva o sa gasesc si eu casa mamei, vreun palat :))